Ultima călătorie- sau sclava gândurilor mele 

 

Nici nu știu de când nu am mai scris o poezie. Poate dintr-a 4-a când au început sa mă fascineze pastelurile lui Alecsandri. Câteodată uit de unde am plecat, de rândurile patate de cerneală pe care le numeam mult prea pompos versuri. Acum stau în fata celor cinci strofe și mă întreb cum de am avut curajul sa mă avânt dinnou în aceasta lume magica a cuvintelor. De vina sa fie oare canicula? 

-Ultima călătorie- 

Te-am căutat zadarnic,
Prin sutele de stele
Acum privesc nostalgic,
Căci nu erai cu ele.

Te-am căutat senină,
Pe cerul plin de nori,
Dar ai lăsat în urmă
Un tumult de-ntrebari.

Te-am căutat sperând
Să te găsesc acasă,
Să-ti găsesc țigarea
Mocnit arzând pe masă.

Te-am căutat plângând,
Prin satele vecine
Şi te-am găsit curând
Zăcând printre ruine.

Dar n-ai murit, cutreiri
Te simt, te-aud suflând,
Cum în surdină tremuri
Cu inima bătând.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s