Ratăcesc precum un strain în viața pe care altadată o consideram a-mi aparține pe deplin. Rătăcitoare~sau poate cei 14 ani pe care i-am trăit pe acest Pământ nu au fost deajunşi pentru a mă descoperi mai mult ca pe o umbra a efemerului. Pentru ca eu sunt acea ultimă urmă de suspans de la finalul cărții cu care te hrănești atunci când absenta cuvintelor spune mai multe decât prezenta materiala a unei continuări.
Nu știu cum m-aş putea descrie fără sa admit, cu o urma de regret, ca nu exist. Exista doar o fata al cărei nume îl rostesc adesea când mă apuca nostalgia și exista doar o umbra ce se așterne pe după storurile trase în fiecare dimineață. Eu nu exist, exista doar un gând lăuntric ce se materializează adesea în ceas de noapte, pentru ca dacă aş exista cu adevărat aş trăi aici, în aceasta lume. Și cum pot afirma acestea când știu, ca ființa mea se pierde printre rândurile unei tainice existențe ori de câte ori mă apuca dorul de „realitate”?
#DevoratoareDeCărți
- Aceasta fost prima incercare de a mă exprima, mai stangace, in fața unei pagini goale de la care nici eu nu știu ce așteptari am. În zilele ce vor urma voi posta câteva fragmente din romanul la care lucrez.
DON’T FORGET TO…SMILE! 🙂
Toujours 
Bun venit în blogosferă! baftă multă ,)
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! Aş numi-o revenire, căci am simtit nevoia sa o iau de la capăt după o absenta mai lunga.
ApreciazăApreciat de 1 persoană